Arii naturale protejate de interes naţional

În judeţul Satu Mare sunt declarate 7 arii naturale protejate de interes naţional

Arii naturale protejate de interes naţional din judeţul Satu Mare

 

 

Nr. crt.

 

Numele

 

Tipul

Suprafaţa

[ ha ]

Actul de reglementare

Starea de conservare

1.

 Dunele de nisip Foieni, Comuna Foieni 

 

botanică

10,0

HCJ nr.4/1995  Legea nr.5/2000

(cod 2.677)

Bună

2.

Mlaştina Vermeş, Comuna Sanislău 

botanică

10,0

HCJ nr.4/1995  Legea nr.5/2000

(cod 2.679)

Scăderea nivelului freatic datorat unor canale de desecare

3.

Tinoavele din M-ţii Oaş

 

botanică

1,0

HCJ nr.4/1995  Legea nr.5/2000

( cod 2.678)

 Bună

4.

Pădurea   Urziceni 

botanică

38,0

HCJ nr.4/1995  Legea nr.5/2000

(cod 2.676)

Uşoară scădere a nivelului freatic datorat unor canale de desecare

5.

Râul Tur (Cursul inferior al râului Tur) 

mixtă

6212,0

HCJ nr.4/1995  Legea nr.5/2000

(cod 2.680)

Extinsă prin

HG 2151/2004

( cod VII.10)

Bună  

6.

Pădurea  Runc 

forestieră

68,5

HCJ nr.4/1995  Legea nr.5/2000

( cod 2.681)

Bună

7.

Heleşteele de la Moftinu Mic*

Zoologică

(SPA)

125,0

HG 2151/2004

(cod VI. 26)

 Bună

Suprafaţa totală:

 

6464,5

 

 

* Heleşteele de la Moftinu Mic declarate prin HG 2151/2004 ca arie de protecţie specială avifaunistică au fost incluse în situl Natura 2000 ROSPA0016 ”Câmpia Nirului-Valea Ierului” (SPA – arie de protecţie specială avifaunistică) conform HG. 1284/2007 , Anexa 3.

 

I. Rezervaţia naturală “Dunele de nisip Foieni”

 

Categoria de arie  naturală protejată conform OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare – rezervaţie naturală -categoria IV IUCN, şi anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejata administrata în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire.

Clasificarea obiectivului ca nivel de importanţă privind instituirea regimului de protecţie conform legii:

 

Vedere de ansamblu în rezervaţia naturală Dunele de nisip Foieni

 

Dunele continentale din apropierea localităţii Foieni sunt situate în Câmpia Nirului, care este parte integrantă din Câmpia de Vest. Nisipul Câmpiei Nirului provine din materialul aluvionar depus de râurile Tisa, Someş şi Crasna la sfârşitul pleistocenului, în urma fragmentării conului de dejecţie construit de aceste ape curgătoare. Ulterior relieful a fost modelat de vânturi.

 Dunele reunesc un impresionant număr de elemente sudice, mediteraneene, atlantice şi pontice. Nisipurile necoezive ce formează corpul dunelor este fixat printr-o vegetaţie termofilă intrazonală. Asociaţia Festuco vaginatae-Corynephoretum are ca edificatori dominanţi două specii arenicole rare: Festuca vaginata şi Corynephorus canescens.

Specii psamofile şi alte rarităţi floristice ale dunelor de nisip de la Foieni sunt: Alyssum montanum subsp. gmelinii, Anthemis ruthenica, Carex liparocarpos, Centaurea arenaria, Chrysopogon gryllus, Corynephorus canescens, Dianthus gigantiformis, Festuca vaginata, Helichrysum arenarium, Iris humilis subsparenaria, Jasione montana, Leontodon saxatilis, Kochia laniflora, Minuartia viscosa, Onosma pseudoarenarium subsp. tuberculatum, Poligonum arenarium, Pulsatilla pratensis subsp. hungarica, Spergula pentandra, Rhinanthus borbasii, Silene conica, Silene borystenica etc.

 Elemente frecvente în flora ţării şi pe care le regăsim în această zonă sunt: Polygonum arenarium, Thymus pannonicus, Asperula cynanchica, Saxifraga bulbifera, Onosma arenarium, Euphorbia seguieriana etc.

            Această rezervaţie botanică   conservă   un fragment de vegetaţie rar în structura covorului vegetal al ţării şi anume asociaţia vegetală Festuco vaginatae-Corynephoretum.

 

II. Rezervaţia naturală “Mlaştina Vermeş”

 

Categoria de arie  naturală protejată conform OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare – rezervaţie naturală- categoria IV IUCN, şi anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejata administrata în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire.

 

Specii floristice specifice rezervaţiei naturale Mlaştina Vermeş

Mlaştina Vermeş  este o mlaştină eutrofă înfiripată în spaţiul de interdune continentale din Câmpia Nirului, care reprezintă sectorul nordic al Câmpiei de Vest a ţării. Câmpia Nirului, situată în marginea sud-vestică a judeţului, este reprezentată de relieful cu nisipuri, modelat încă din pleistocenul superior.

Mlaştina Vermeş are o vegetaţie bogată în specii relictare. Totodată acest loc a fost o staţiune remarcabilă de cuibărit pentru avifauna regiunii.

            Speciile remarcabile de plante ale terenurilor mlăştinoase de interdune sunt: Aldrovanda vesiculosa, Calamagrostis canescens, Calamagrostis stricta, Carex appropinquata, Carex echinata, Cirsium brachycephalum, Eriophorum angustifolium, Hottonia palustris, Nymphaea alba, Orchis coriphora, Peucedanum palustre, Radiola linoides, Ranunculus lingua, Salix rosmarinifolia, Saxifraga tridactyles, Silene multiflora, Stratiotes aloides, Triglochin palustris.

            Mlaştinile de interdune sunt locuri de reproducere a speciei ocrotite Rana arvalis.

            Mlaştina Vermeş şi zona umedă de la Bobald au fost singurele  locuri  din România unde cuibăreau becaţina comună (Gallinago gallinago) şi sitarul de mal (Limosa limosa ).

            Cu toate că o arie de 45 ha din Mlaştina Vermeş a fost declarată rezervaţie naturală, în anii 1980 au fost săpate aici două canale care au drenat  zona umedă. Ca urmare suprafaţa umedă s-a restrâns considerabil, actualmente având cca 10 ha.

            Unele elemente ale vegetaţiei au dispărut, în primul rând speciile legate de mediul acvatic. Sunt ameninţate cu dispariţia şi relictele glaciare: Calamagrostis neglecta, Calamagrostis canescens şi Carex appropinquata, respectiv asociaţiile vegetale relictare: Calamagrosti-Salicetum cinereae, Carici-Calamagrostetum neglectae şi Caricetum appropinquatae.

            În prezent această zonă prezintă un fragment de vegetaţie intrazonală care încă păstrează zestrea floristică iniţială şi autenticitatea structurii vegetaţiei. Semnificaţia sa deosebită constă în faptul că mlaştina conservă unele relicte glaciare:Calamagrostis neglecta, C. canescens, Carex appropinquata. Inmlăştinirea de la Vermeş mai adăposteşte şi unele specii rare în flora ţării: Aldrovanda vesiculosa, Euphorbia lucida, Hypericum tetrapterum, Taraxacum palustrae, Silene multiflora, Hottonia palustris.

Din flora mlaştinii s-au înregistrat 150 de specii;  fondul general floristic este dat de elementele eurasiatice (60 specii), reprezentând 40% şi europene (36 specii), reprezentând 24,6%. Este semnificativ de mare participarea speciilor circumpolare şi boreale la structura fitocenozelor de înmlăştinire (30 specii), reprezentând 20%.

Din această ultimă categorie amintim: Carex pseudocyperus, C. vesicaria, Galium palustre, Glyceria fluitans, G. plicata, Veronica scutellata etc.

            Mlaştina prezintă şi importanţă faunistică. Aici este singurul punct din ţară în care a fost găsită cuibărind becaţina comună Gallinago gallinago (A. Papadopol , 1967). În desişul vegetaţiei  palustre cuibăresc specii de raţe (Anas platyrhyndros, Anas querquedula, Aythya ferina, A. nyroca) , de stârci (Ardea purpurea, Ixobrychus minutus, Botaurus stellaris), lişiţe Fulica atra , erete de stuf Circus aeruginosus, lăcari (Acrocephalus schoenobaenus, A. arudinaceus).

În urma cercetărilor efectuateîn zonă, se confirmă prezenţa unei colonii de stârc de noapte (Nycticorax nycticorax).

La fel au mai fost observate buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), stârcul roşu (Ardea purpurea), 2-3 perechi de Circus aeruginosus (eretele de stuf); iar în marginea mlaştinii în pădurea limitrofă a fost observat un exemplar de şorecar comun (Buteo buteo). Tot în pădure s-a identificat un efectiv bogat, cu o densitate destul de mare de grangur (Oriolus oriolus), specie la care efectivul a scăzut simţitor în toată ţara şi chiar în Europa.

În vegetaţia de stufăriş s-a identificat prezenţa speciilor de Acrocephalus palustris (lăcarul de mlaştină), A. scirpaceus (lăcarul de lac), A. arudinaceus (lăcarul mare).

S-au mai observat următoarele specii de păsări : codobatura albă (Motacilla alba), codobatura galbenă (Motacilla flava flava), ciocărlia de câmp (Alauda arvensis) sticlete (Carduelis carduelis).

            Dintre amfibieni se intâlnesc 4 specii de broaşte:Rana temporaria, R. esculenta, R. dalmatina şi Hyla arborea. În bibliografia de specialitate este menţionată şi o specie rară a ţării noastre şi anume Rana arvalis.

Dintre reptile identificate amintim: Lacerta agilis şi L. viridis care s-au prezentat într-o frecvenţă impresionantă iar dintr-o specie cu o importanţă deosebită din punct de vedere faunistic s-a identificat prezenţa şopârlei de nisip ( Ablepharus kitaibelli).

Această zonă înmlăştinată de la Vermeş este vizitată şi de mamifere cum ar fi mistreţul (Sus scrofa), identificat doar prin urme proaspete şi scăldătoare caracteristice doar acestui mamifer.

 

III. Tinoavele din Munţii Oaş

Categoria de arie  naturală protejată conform OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare – rezervaţie naturală - categoria IV IUCN, şi anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejata administrata în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire.

Clasificarea obiectivului ca nivel de importanţă privind instituirea regimului de protecţie conform legii:

          

 

Ligularia sibirica

Tinoavele au luat naştere pe roci silicioase într-un climat bogat în precipitaţii caracteristice etajului superior al fagului şi celui inferior al molidului. Sub aspectul genezei tinoavele au luat naştere în postglaciar după instalarea timpului călduros, în cursul căruia, la o anumită altitudine din etajul montan au căzut precipitaţii.

Tinoavele au fost declarate ca arii protejate datorită importanţei ştiinţifice pe care o prezintă din punct de vedere floristic. Sunt instalate pe pante cu înclinaţie moderată şi mai ales în cratere stinse, cu drenaj natural mai mult sau mai puţin pronunţat, pe o bună parte a Platoului andezitic Oşan- Maramureşan.

Tinovul Cetăţuia Mare – Cămârzana Zona reprezintă un climax al fagului sub formă de codrii imenşi întrerupţi de poieni şi mlaştini.

            Din punct de vedere faunistic tânoavele sunt habitate specifice în primul rând pentru unele nevertebrate rezistente la aciditate pronunţată. Acestea fac parte din categoria protozoarelor (Amoeba verucosa), rotiferi, lamelibranhiate, gasteropode, crustacei inferiori, păienjeni, fluturi etc

Dintre vertebrate se pot întâlni în această zonă amfibieni ( Triturus montandoni, endemism din Carpaţii Orientali), reptile ( şopârla de munte -Zootoca  vivipara, relict glaciar ), iar dintre păsări amintim păsările acvatice ca: becaţina comună (Galinago galinago ), fluierar de munte (Tringa hypoleucos). Dintre mamifere se pot aminti: cerbul, mistreţul.

            În ultimele două decenii  din cauza perioadelor prelungite cu precipitaţii reduse mlaştina s-a eutrofizat  ceea ce a dus la dispariţia anumitor specii reprezentative pentru o mlaştină  oligotrofă  - mezotrofă. .

Tinovul de la Mărăuşa este situat la hotarul comunei Certeze. Rezervaţie botanică – mlaştină mezo - oligotrofă, parţial eutrofizată. Altitudinea :667 m în centru.

Tinovul propriu-zis este situat în partea inferioară a văii Mărăuşa şi are o suprafaţă de 1,5 ha. Zonele mocirloase, foarte mult eutrofizate se întind dealungul râului Mărăuş, de lăţime diferită şi continuă şi după bifurcaţia râului. Această zonă, în afara tinovului propriu zis nu prezintă un interes ştiinţific deosebit. Tinovul precum şi zonele mocirloase a văii Mărăuşa sunt mărginite de arini răzleţi (Alnus glutinosa).

Din punct de vedere botanic tinovul prezintă o floră specifică caracterizată prin specii de Sphagnum sp., Eriophorum angustifolium, Ligularia sibirica , Calla palustris şi alte specii caracteristice unui tinov oligotrof.Dintre speciile caracteristice în primul rând tinoavelor montane de la altitudini mai mari, la „Mărăuşa” apare: roua cerului (Drosera rotundifolia L. ), răchiţelele (Vaccinium oxycoccos L.), bumbăcariţa (Eriophorum vaginatum. L.) iar la marginea mlaştinii curechiul de munte (Ligularia sibirica (L.) Cass.) – relict glaciar.  

Tinovul nu este afectat de activităţi antropice, totuşi se observă o eutrofizare datorită scăderii regimului hidric, care se datorează perioadelor secetoase din ultimii ani.

Tinovul Trestia situat în u.a. 110 la hotarul comunei Certeze, la o altitudine de cca.800 m. Zona mocirloasă se întinde dealungul văii Trestia care are o lungime de 2000 m. Este o mlaştină eutrofizată cu unele zone oligo-mezotrofe.

            Din punct de vedere botanic întâlnim specii caracteristice mlaştinilor eutrofizate: rugina (Juncus sp.), izma broaştei (Mentha aquatica), papura(Typha sp.), şi în unele locuri întâlnim şi muşchiul de turbă ( Sphagnum sp.).

            În partea inferioară, pe o suprafaţă de 0,3-0,4 ha, zona prezintă un caracter mai mult oligotrof cu muşchi de turbă (Sphagnum sp.) şi o populaţie bogată din  planta relictă (Ligularia sibirica – curechi de munte- relict glaciar) şi exemplare de Drosera rotundifolia (roua cerului – plantă carnivoră).

Această zonă umedă prezintă un interes ştiinţific mai ales pentru protejarea plantei relicte, ocrotirea fiind justificată.

Vedere de ansamblu în Tinovul Trestia

Tinovul Tăul cu gândacul este situat în imediata vecinătate a pârâului Trestia în u.a. 110 şi are o suprafaţă de cca. 0,5 ha, într-o adâncitură de teren unde stagnează apă freatică. Zona este înconjurată de pădure de fag. Mediul umed din zonă este asigurat de două izvoare de apă naturală.

Speciile de plante întâlnite în această zonă: Carex sp. şi chiar specii ruderale Rumex sp. Zona nu prezintă interes ştiinţific din punct de vedere floristic dar reprezintă un habitat foarte favorabil pentru o serie de specii protejate de amfibieni   (Bombina variegata - buhai cu burta galbenă, Rana dalmatina – broasca roşie de pădure, Rana   temporaria- broasca roşie de munte, Bufo bufo -broasca roşie brună, Salamandra salamandra - salamandra, Triturus alpestris – triton de munte, Triturus montadoni – tritonul carpatic ).

Tinovul Izvorul Afânari  este situat în u.a. 119. Sunt nişte mici suprafeţe mocirloase de 10-15 ari cu specii comune hidrofile ca: Typha sp., Carex  sp. fără interes ştiinţific (0,3 ha).

În apropierea acestor locuri, în pădurea de amestec fag-molid au fost depistate nişte muşuroaie de furnici de dimensiuni rar întâlnite. Aceste furnici au un rol pozitiv în viaţa pădurii prin consumarea insectelor dăunătoare, prin afânarea terenului şi în general în circuitul materiilor organice fiind totodată factori importanţi în lanţul trofic al pădurilor.

 Ansamblul biocenotic al tinoavelor, chiar dacă suprafeţele lor sunt reduse, conservă numeroase componente relictare, constituind un document viu pentru reconstituirea unor areale floristice şi faunistice, iar zăcământul turbos reprezintă o arhivă documentară multimilenară din care se poate reconstitui istoria vegetaţiei din teritoriile apropiate.

 

IV.Rezervaţia naturală “Pădurea de frasini Urziceni”

           Categoria de arie  naturală protejată conform OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare – rezervaţie naturală - categoria IV IUCN, şi anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejata administrata în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire.

 Clasificarea obiectivului ca nivel de importanţă privind instituirea regimului de protecţie conform legii:

Habitat de mlaştină eutrofă în rezervaţia naturală Pădurea Urziceni

 

        Păduri ripariene mixte în rezervaţia naturală Pădurea Urziceni

 

Această staţiune în realitate este un golf colmatat al fostei Mlaştini Ecedea. Pădurea este situată la periferia Câmpiei Nirului, întinzându-se pe o suprafaţă de cca. 38 ha. Din  punct de vedere geomorfologic unitatea de producţie se situează în zona de câmpie din ţinutul Tisei – subţinutul Câmpiei Nirului, câmpie de platformă şi geosinclinal pe cuverturi fluvio-lacustre aluvionare şi aluvio-pluviale, acoperite cu dune (depozite eoliene) slab fragmentate şi cu micro-reliefuri de crovuri şi câmpii aluviale de divagare cu văi puţin adânci, albii părăsite şi terase îngropate.

Această pădure cu exces de umiditate adăposteşte o floră cu totul remarcabilă, dispunând de o vegetaţie formată din peste 150 specii de plante încadrate în 3 asociaţii, cea mai răspândită fiind în prezent Fraxineto-Ulmetum Soo. Tipul de pădure este : 6221- Stejăreto – şleau normal de câmpie. Prin prevederile amenajamentului silvic, arboretele respective sunt cuprinse în grupa I funcţională (păduri cu funcţii speciale de protecţie), subgrupa 1-5 (păduri de interes ştiinţific şi de ocrotire a ecofondului şi genofondului forestier).

 Litieră întreruptă, subţire, caracterizată printr-o floră indicatoare de tip Arum-Pulmonaria. Pădurea de "Frasini" este constituită în principal din arborete pur de frasin (Fraxinus excelsior, Fraxinus angustifolia), în stratul arborescent mai întâlnindu-se stejarul (Quercus robur) localizat în locuri mai luminoase şi mai bine drenate, ulmul de câmp (Ulmus minor), plopul euramerican (Populus canadensis), plopul alb (Populus alba), plopul negru (Populus nigra) arinul negru(Alnus glutinosa). La umbra arboretului în stratul arbustiv şi subarbustiv de la marginea pădurii vegetează alunul (Corylus avellana), cornul(Cornus mas), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare L), socul negru(Sambucus nigra L) păducel (Crategus monogyna), clocotiş (Staphylea pinnata) şi viţa de vie sălbatică (Vitis sylvestris) etc. Stratul ierbaceu este foarte diversificat datorită alternanţei suprafeţelor înmlăştinite cu soluri salinizate de tip lăcovişte. Se întâlnesc colţunii  popii(Viola silvestris), viorele (Scilla bifolia), limba câinelui (Cynoglossum officinale), coada  cocorului (Polygonatum latifolium) , lăcrămioare (Convallaria majalis), crinul de pădure (Lilium martagon)  etc.

Dintre speciile deosebite pentru această rezervaţie se remarcă: Hottonia palustris L (vioreaua de baltă) identificată în apele pârâului ce traversează pădurea, Trollius europaueus L (bulbuci de munte) - relict glaciar- în acest tip de pădure atinge una din limitele cele mai nordice din România, Leucojum aestivum (ghiocel de baltă), Galanthus nivalis (ghiocel), Urtica kiovensis etc.Pădurea adăposteşte o colonie semnificativă de stârc cenuşiu (Ardea cinerea) iar dintre celelate specii  de păsări cuibăritoare amintim barza neagră (Ciconia nigra) şi viesparul (Pernis apivorus) specii foarte rare şi ocrotite în toată Europa.

 

V. Rezervaţia naturală “ Râul Tur” - Cursul inferior al râului Tur

 

Categoria de arie  naturală protejată conform OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare – rezervaţie naturală - categoria IV IUCN, şi anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejata administrata în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire.

Clasificarea obiectivului ca nivel de importanţă privind instituirea regimului de protecţie conform legii:

 

 

Aspect general - Heleşteele de la Adrian

Bazinul hidrografic al râului Tur este situat în partea de nord a judeţului Satu Mare. Suprafaţa totală a bazinului este de 1144 km2 şi este repartizat în două mari unităţi de relief: munte (35%) şi câmpie (65%).

            Râul Tur  este singurul râu de munte din judeţul Satu Mare. Cursul inferior al acestuia (43km), de la acumularea Călineşti şi până la graniţa cu Ungaria, este un " coridor verde" cu o diversitate floristică şi faunistică şi un relief pronunţat, fiind important atât din punct de vedere al migraţiei păsărilor, cât şi ca loc de refugiu între terenurile cultivate.

Cuprinde pajişti umede de câmpie (fâneţe şi păşuni umede cu Alopecurus pratensis (coada vulpii)şiSanguisorba officinalis (sorbestrea), fâneţe împădurite (fâneţe abandonate din apropierea pădurilor, pe care este în curs o reîmpădurire naturală cu specii autohtone), păduri mixte de foioase (tipurile: păduri bătrâne caducifoliate naturale, păduri mlăştinoase caducifoliate, păduri aluviale, păduri de luncă înaltă), păşuni împădurite (păşuni abandonate cu stejar (Quercus robur), frasin (Fraxinus excelsior), plop tremurător (Populus tremula), arin alb (Alnus incana), tei cu frunză mică (Tilia cordata), carpin (Carpinus betulus)), galerii cu  salcie albă(Salix alba) şi plop alb (Populus alba) în preajma habitatelor acvatice, braţe moarte şi cursuri vechi ale râului Tur, în diferite faze de colmatare, heleşteele de la Adrian , Bercu Nou şi Porumbeşti, ca habitate de importanţă avifaunistică, adevărate refugii pentru păsările acvatice. Porţiuni întinse sunt acoperite cu stuf, papură, iar în apă regăsim: cornaciul (Trapa natans),  piciorul cocoşului (Ranunculus aquatilis).

            Râul Tur în zona localităţii Adrian are un curs cu pantă mică, bine individualizat, malul albiei este abrupt acoperit cu tufe de diferite specii de salcie. Albia majoră este în mare parte acoperită cu specii de salcie, păducel, porumbar.

Tot în albia majoră, întâlnim şi păduri de foioase alcătuite din diferite specii ca: Quercus robur, Prunus avium, Fraxinus excelsior, Ulmus sp. Aceste păduri prezintă un aspect deosebit şi o importanţă ecologică deosebită.

            În aval,  spre localitatea Bercu aspectul râului nu se schimbă eventual cursul este mai lent. În această porţiune pâlcurile de pădure sunt formate din plop negru şi plop canadian.

            În râul Tur se dezvoltă o vegetaţie de angiosperme submerse: brădiş (Myriophyllum verticillatum ), broscăriţă (Potamogeton natans) şi natante:  nufăr galben (Nuphar lutea).

            Din punct de vedere faunistic această zonă are o importanţă deosebită, fiind foarte variată. Aici se întâlnesc elemente de faună de munte, de deal, de şes, de pădure şi acvatice. Dintre cele 188 de specii de păsări identificate în zonă menţionăm numai căteva: Accipiter nisus, A. gentilis, Anas platyrhynchos, A. strepera, Ardea cinerea, Aythya nyroca, Buteo buteo, Circus aeruginosus, Corvus frugilegus, Corvus c. cornix, Coccothraustes coccothraustes, Fulica atra, Gallinula chloropus, Larus ridibundus, Pica pica, Parus caeruleus, Podiceps nigricollis, Ciconia ciconia, Ciconia nigra etc. În pădurile de luncă cuibăresc berze negre, acvile ţipătoare şi alte specii rare de păsări răpitoare. Pajiştile umede oferă habitat de reproducere cristelului de câmp şi nagâţului.  Ihtiofauna este deasemenea diversificată cuprinzănd o serie de specii protejate:  Rutilus pigus (babuşca de Tur),   Aspius aspius (Avat), Cobitis taenia (Zvârlugă),   Gobio albipinnatus (Porcuşor de nisip),  Gobio kessleri (Petroc), Misgurnus fossilis (Ţipar), Rhodeus sericeus amarus (Boarcă),   Sabanejewia aurata (Dunariţă),   Zingel streber.   

 

VI. Rezervaţia naturală “Pădurea Runc”

Categoria de arie  naturală protejată conform OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare – rezervaţie naturală - categoria IV IUCN, şi anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejata administrata în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire.

 Clasificarea obiectivului ca nivel de importanţă privind instituirea regimului de protecţie conform legii:

 

Toamna în Pădurea Runc

Rezervaţia naturală forestieră Runc face parte din  Ocolul Silvic Borleşti, Unitatea de Producţie V Borleşti, unităţile amenajistice 17c, 18a, 18d, 19a. Conform raionării fizico-geografice, teritoriul unităţii de producţie este situat în Provincia Central Europeană, subprovincia Carpatică, Ţinutul Piemonturilor şi Subcarpaţilor Interni ai Transilvaniei, Districtul M-ţilor Insulari din Vest - M-ţii Codru. Relieful este de tip deluros, cu culmi domoale şi văi puţin adânci, unitatea geomorfologică predominantă fiind versantul cu configuraţie în general ondulată, cu înclinări moderate, cu expoziţii predominant sud-estice.

Rezervaţia forestieră Runc se situează în zona forestieră de dealuri în etajul gorunetelor şi făgetelor de deal şi al tranziţiilor dintre acestea. Etajul de vegetaţie ca expresie a relaţiilor intercondiţionare dintre vegetaţia forestieră şi factorii staţionari (factori climatici, sol) este favorabilă dezvoltării formaţiilor forestiere în care gorunul şi fagul sunt dominante, atât sub formă de arbore pure cât şi sub formă de amestecuri dintre gorun şi fag sau dintre acestea şi speciile de şleau.

Prin prevederile amenajamentului silvic, arboretele respective sunt cuprinse în grupa I funcţională (păduri cu funcţii speciale de protecţie), subgrupa 1-5 (păduri de interes ştiinţific şi de ocrotire a ecofondului şi genofondului forestier).

Pădurea are o suprafaţă de 68,5 ha fiind dominată în mare măsură de Quercetum. Pădurea este compactă, are un aspect deosebit cu trunchiuri înalte şi drepte. În anumite subparcele ale rezervaţiei sunt diseminate şi alte specii forestiere: cireşul sălbatic, fag, carpen. Subarboretul este format din regenerări naturale de carpen (80 %) şi arbuşti de alun, lemn câinesc, păducel. Tipul de floră indicatoare caracteristică întâlnită: Asarum-Stellaria şi Asperula-Asarum

Dintre speciile  ierboase întâlnite în această subzonă a gorunului amintim:  Poa nemoralis (firuţa), Galium vernum (sânziana galbenă), Carex siloza (rogoz), Viola silvestris (toporaş), Veronica chamaedrys (şopârliţa), Agrostis tenuis (iarba câmpului) etc..

Această zonă este importantă deoarece ea poate servi ca lot semincer cu un genofond valoros, refugiu important pentru vânat, fiind  bine reprezentată şi din punct de vedere cinegetic.

            Fauna gorunetelor este reprezentată de numeroase specii de animale nevertebrate şi vertebrate. Dintre nevertebrate întâlnim melci, păianjeni, gândaci, fluturi, albine. Cel mai cunoscut melc este melcul de livadă (Helix pomatia) şi specii mai mici ale gen. Cepaea (Cepaea vindobonensis).

            Coleopterele sau gândacii sunt frecvent întâlniţi în aceste păduri. Cel mai frumos gândac de la noi este ileana (Cetonia aurata) însoţit de rădaşcă (Lucanus cervus), cel mai mare coleopter din ţara noastră şi de croitor (Cerambyx cerdo) care atrage atenţia prin antenele sale foarte lungi şi prin aripile negre.  Foarte bogată este şi fauna măruntă a frunzarului, formată din râme, acarieni, colembole, miriapode, viespi, păianjeni.

            Dintre vertebrate întâlnim batracieni, reptile şi mamifere. Un batracian des întâlnit  în sistemul foliar al arborilor şi arbuştilor este brotăcelul (Hyla arborea) iar pe sol broasca roşie de pădure (Rana dalmatina). Dintre reptile amintim: şarpele orb (Anguis fragilis), şopârla de câmp (Lacerta agilis), guşterul (Lacerta viridis), şarpele de pădure (Coronella austriaca).

            Dintre speciile de păsări întâlnite în aceste zone amintim fazanul (Phasianus colchicus), pasăre originară din Caucaz, lipitoarea (Caprimulgus europaeus), pasăre crepusculară şi nocturnă care cuibăreşte în frunzarul mort al pădurii: pupăza (Upupa epops), dumbrăveanca (Coracias garrulus). Dintre păsările cântătoare amintim: privighetoarea (Luscina luscina), silvia cu cap sur (Sylvia communis). Păsări insectivore sunt reprezentate de : piţigoiul de livadă (Parus lugubris), ciocănitoarea mare pestriţă (Dendrocops major), ciocănitoarea de stejar (Dendrocops medius), ţicleanul (Sitta europaea) care consumă mari cantităţi de insecte dăunătoare cum ar fi gândacii şi larvele lor, fluturii mici şi omizile. Dintre păsările răpitoare care planează deasupra acestor păduri de gorun întâlnim:şoimul rândunelelor (Falco subbuteo), vânturelul de seară (Falco vespertinus) etc.

 

VII. Aria de protecţie specială avifaunistică “Heleşteele de la Moftinu Mic”

* Heleşteele de la Moftinu Mic declarate prin HG 2151/2004 ca arie de protecţie specială avifaunistică au fost incluse în situl Natura 2000 ROSPA0016 ”Câmpia Nirului-Valea Ierului” (SPA – arie de protecţie specială avifaunistică) conform HG. 1284/2007 , Anexa 3.

           

Vedere de ansamblu în Rezervaţia avifaunistică Heleşteele de la Moftinu Mic

 

Heleşteele de la Moftinu Mic au o suprafaţă de 125,12 ha, din care luciul de apă reprezintă 105,06 ha;  adâncimea - 1,5-2 m; este mărginit de un canal cu un brâu îngust de plante hidrofile (Phragmites sp. , Typha sp.). La fel şi heleşteul propriu-zis este înconjurat de un brâu mai subţire din plantele amintite, iar în anumite locuri unde adâncimea apei este mai mică sunt prezente zone acoperite cu stuf şi cu papură.

Acest heleşteu, aşezat în calea de migraţie europeană a păsărilor în general şi în special a celor acvatice are un rol deosebit în perioada de migraţiune de toamnă – primăvară şi chiar în perioada de iarnă   până la formarea podului de gheaţă. În perioada de cuibărire şi chiar în perioada premergătoare cuibăririi, zona este frecventată de specii de păsări acvatice, unele din ele foarte rare, ocrotite prin lege, care cuibăresc în zonele limitrofe lacului.

            Cercetările au dovedit importanţa ornitologică a acestui lac, depistând 53 de taxoni de păsări printre care figurează şi specii foarte rare de un interes ştiinţific deosebit, care apar în Lista roşie a ţării şi a Europei şi în Directiva 79/409 CEE: egreta mare, egreta mică, lopătarul, stârcul galben, stârcul roşu, stârcul de noapte, buhaiul de baltă, stârcul cenuşiu, stârcul pitic, raţa cu cap castaniu, raţa roşie, corcodelul mare, barza albă, erete de stuf etc.

În judeţul Satu Mare, după asanarea mlaştinii Ecedea, heleşteele de la Moftinu Mic au devenit unul dintre principalele centre de concentrare a păsărilor în cursul perioadelor de migraţiune din toamnă şi primăvară (peste 20.000 de exemplare).

Aici se găseşte o colonie mixtă de stârci de noapte şi egrete mici,  specii strict protejate ce cuibăresc în sălciile de la marginea heleşteului.


www.anpm.ro
Adaugat: 2010-09-23 12:28:20
TiparesteTipareste